Botezul Domnului se mai numește și Dumnezeiasca Arătare, întrucât, cu acest prilej, S-a arătat în chip văzut singurul Dumnezeu Adevărat, Cel în Treime închinat: Dumnezeu-Tatăl prin glasul din cer, Dumnezeu-Fiul Cel Întrupat – prin botez, Dumnezeu-Duhul Sfânt – prin pogorârea asupra Celui Botezat.
Aici se arată și taina legăturilor dintre ipostasurile Sfintei Treimi: Dumnezeu-Duhul Sfînt de la Tatăl purcede și întru Fiul Se odihnește, dar nu purcede din El.Se mai arată aici și ca iconomia Întrupării pentru a noastră mântuire a fost săvîrșită de Dumnezeu-Fiul cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt și a lui Dumnezeu-Tatăl.
Când a avut loc Botezul Domnului Hristos, Sfântul Ioan a văzut în Hristos pe Hristos, alții au văzut un simplu om, obișnuit. Sfântul Ioan a văzut porumbelul pogorându-se peste creștetul lui Iisus Hristos și a văzut prin porumbel prezența Sfântului Duh; alții nu au văzut decât un simplu porumbel. Sfântul Ioan a înțeles glasul Dumnezeului celui ceresc Care a mărturisit despre dumnezeirea Fiului său. Mulți dintre cei care erau de față n-au auzit decât un glas de tunet. Așa este și cu apa sfințită pe care Dumnezeu o binecuvintează astăzi. Pentru noi cei care credem în Dumnezeu, universul întreg, creația lui Dumnezeu se sfințește prin prelungirea tainei Botezului Domnului Hristos până în ziua de astăzi. Dumnezeu, prin pogorârea Sfântului Duh, sfințește apa aceasta și, prin rugăciunea preoților și a credincioșilor, printr-o viață cât mai curată, apa aceasta devine izvor de binecuvântare pentru viața, pentru trupul nostru, pentru că mila lui Dumnezeu, precum soarele, se revarsă peste cei credincioși și mai puțin credincioși.
