Postul închinat sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel este la fel de vechi ca posturile marilor sărbători din timpul anului. El s-a generalizat în secolul al VI-lea, dar Constituțiile Apostolice (secolul al IV-lea) menționează existența acestui post, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că el exista din primele veacuri creștine. Postul Sânpetrului, cum este cunoscut în popor, nu are o durată fixă.
Acest post este rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli și în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a intreprinde acte mai importante (vezi Fapte 13,2 si 14,23). Totodată, prin ținerea acestui post se cinstesc darurile Sfântului Duh, care s-au pogorat peste Sfinții Apostoli la Cincizecime; de aceea, în vechime, acest post se numea Postul Cincizecimii.
Spre deosebire de celelalte posturi, care au o durată fixă, Postul Sampetrului are o durată variabilă de la an la an, deoarece începutul lui e în functie de data variabila a Invierii lui Hristos. Postul incepe luni, dupa Duminica Tuturor Sfintilor si tine pana in ziua de 12 iulie (inclusiv, daca aceasta sarbatoare cade miercurea sau vinerea, dezlegandu-se in acest caz numai la peste si untdelemn). Durata lui este deci mai lunga sau mai scurta, dupa cum Invierea din anul respectiv a cazut mai devreme sau mai tarziu.
Spre deosebire de celelalte posturi, în special de cel al Paștelui, Postul Sfinților Apostoli este mai puțin aspru. Rânduielile și Învățătura din Ceaslovul Mare ne arată cum trebuie să ținem acest post. Astfel, în zilele de luni, miercuri și vineri se mănâncă legume, gătite fără untdelemn, iar marți și joi se poate consuma untdelemn și vin. Sâmbăta și duminica se poate mânca pește. Dacă în acest răstimp cade o sărbătoare mai mare în zilele de miercuri și vineri se dă dezlegare la untdelemn și vin, iar în zilele de luni, marți și joi se dezleagă la pește. La hramuri si la Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (7 iulie) se da dezlegare la peste, in orice zi a saptamanii ar cadea.